Vara si-a intrat in drepturi! Afara este cald, poate putin prea cald deja. Lenti este plecat in concediu in Europa si noi ne plictisim prin jurul casei. E adevarat ca am mai mers de cateva ori la munte (in ultimul timp mergem o data pe saptamana), dar nimic serios. Doar asa ca sa nu ne pierdem antrenamentul.
Noroc cu Liviu, colegul meu de la Sibiu, care ne ispiteste cu o iesire in Fagaras. Deoarece nu mai fusesem si asteptam cu nerabdare sa mergem si acolo, am acceptat imediat.
L-am racolat si pe Mihai – fratele Alinei – si am plecat la drum. Desi in mod normal merg la Sibiu pe ruta care traverseaza Valea Oltului, de data asta am luat-o pe Brasov. Drumul a fost lung si plicticos. Noroc ca am plecat foarte de dimineata si primele blocaje le-am prins abia in Brasov.
Cu Liviu ne intalnim aproape de Sambata si il urmam in viteza peste drumul plin de gropi care ne duce la Sambata de Sus unde vom lasa masinile.
Cu prilejul asta o cunoastem si pe sotia lui, pe Delia.
Suntem foarte veseli si optimisti deoarece peisajul este superb, si traseul ales nu este chiar unul greu.
Ideea era sa mergem pana sus in Fereastra Mare, apoi sa innoptam la Cabana Sambata si a doua zi sa ne intoarcem la masini.
Traseul incepe foarte lejer cu drumul forestier care pleaca de langa hotelul din Sambata si contiuna asa destul de mult pana cand intra in padure. Poteca merge pe langa un rau si il traverseaza de cateva ori. Cand ajungi la un loc de popas frumos amenajat, daca faci cativa pasi in dreapta o sa vezi o cascada superba.
Am ajuns repede si fara efort la cabana, ajutati si de povestile lui Liviu care ne spune cum a reusit el sa faca o pana intr-o jumatate de zi. Ne-am distrat de minune, mai ales ca Liviu are un fel anume de a spune povesti, specific ardelenilor.
Ajunsi la cabana, ne-am cazat, am debarcat bagajele grele si am iesit la masa afara. Vremea este super. Nu este nici foarte cald nici foarte frig. Este numai bine.
Dupa ce mancam, o luam la picior spre Fereastra Mare care se vede impunatoare in fata noastra. Bineinteles ca nu mi-am luat nimic de pus pe cap si soarele ma omoara cand ies in camp deschis. Traseul se complica putin deoarece incepe sa urce destul de abrupt, dar peisajul este superb. M-am gandit ca in toata aceasta treaba este implicat si subconstientul nostru care era insetat de Fagaras, dar uitandu-ma zilele trecute peste poze mi-am dat seama ca am avut noroc in primul rand de o vreme absolut deosebita (deoarece nu se vedea nici macar un nor) si ca peisajul este cu adevarat incantator.
Pe drum ne-am oprit de mai multe ori sa facem poze, din pacate camera mea mare si grea isi spune cuvantul si nu fac chiar asa de multe poze pe cat mi-as fi dorit. Liviu isi tine camera bine ascunsa – de fapt nici nu a luat-o de la cabana. Pentru el fotografia este un adevarat ritual si sa faci poze asa cum facem noi de obicei este un sacrilegiu. Totusi nu a rezistat si mi-a cerut camera de cateva ori..:)
Liviu si Delia au ajuns primii sus in creasta si ne incurajau prin semne sa ajungem si noi mai repede acolo. Cand am ajuns sus am inteles si de ce: in toate directiile privelistea era ametitoare.
M-a impresionat admiratia pe care o are Liviu fata de natura si m-a facut sa ma gandesc mult mai atent la anumite lucruri. De exemplu raurile care curg de cand lumea din varf de munte si care or sa mai curga mult timp de acum inainte si care ar uimi orice om din lumea araba care nu este obisnuit cu atata apa din senin.
Sus in Fereastra, am intalnit pentru prima data un fenomen ciudat. Adica la soare daca stateai scoteai limba de cald si nu stiai ce sa mai dai jos de pe tine ca sa scapi de caldura, dar cand ne-am mutat la umbra am murit de frig. Era atat de frig incat iesea abur din gura.
Am stat ceva timp in sa, dar a venit ora la care trebuia sa coboram, deja soarele se lasase amenintator spre apus si incepea sa se ascunda dupa varful din stanga noastra.
Ma usturau mainile si picioarele ingrozitor. Soarele facuse ravagii si am invatat inca un lucru important: niciodata sa nu pleci fara maneca lunga si fara macar o sapcuta la tine. Echipamentul pe care il folosesti este foarte important.
La coborare am facut niste poze superbe cu soarele care se pitea dupa muntele din stanga noastra.
Am ajuns la cabana aproape pe intuneric. Pana am asezat masa, soarele se pitise de tot si a trebuit sa luam gecile pe noi pentru a nu ingheta. Ne-am culcat linistiti in cabana si am dormit foarte bine pana a doua zi la 10.00. Deoarece era inca devreme am hotarat sa urcam si la chilia acum parasita a unui calugar care a trait multi ani in sihastrie putin mai sus de cabana noastra.
Drumul este taiat in munte si este foarte abrupt. Desi se ajunge in cel mult 45 de minute, traseul a scos untul din noi mult mai tare decat cel de ieri. In schimb a meritat sa vedem chilia sapata in piatra si peisajul deosebit care se intindea in fata noastra.
Am facut poze si am plecat destul de repede deoarece Liviu trebuia sa ajunga in alta parte.
La intoarcere ne-am intalnit cu multe grupuri de oameni care urcau la cabana pentru cateva ore de relaxare.
Traseul a fost foarte frumos si a meritat drumul cu masina de cateva ore bune. Liviu ne-a promis ca mai merge cu noi. Sa vedem cand se va tine de cuvant.
Probabil cand se va intoarce si Lenti!
Adrian
Noroc cu Liviu, colegul meu de la Sibiu, care ne ispiteste cu o iesire in Fagaras. Deoarece nu mai fusesem si asteptam cu nerabdare sa mergem si acolo, am acceptat imediat.
L-am racolat si pe Mihai – fratele Alinei – si am plecat la drum. Desi in mod normal merg la Sibiu pe ruta care traverseaza Valea Oltului, de data asta am luat-o pe Brasov. Drumul a fost lung si plicticos. Noroc ca am plecat foarte de dimineata si primele blocaje le-am prins abia in Brasov.
Cu Liviu ne intalnim aproape de Sambata si il urmam in viteza peste drumul plin de gropi care ne duce la Sambata de Sus unde vom lasa masinile.
Cu prilejul asta o cunoastem si pe sotia lui, pe Delia.
Suntem foarte veseli si optimisti deoarece peisajul este superb, si traseul ales nu este chiar unul greu.
Ideea era sa mergem pana sus in Fereastra Mare, apoi sa innoptam la Cabana Sambata si a doua zi sa ne intoarcem la masini.
Traseul incepe foarte lejer cu drumul forestier care pleaca de langa hotelul din Sambata si contiuna asa destul de mult pana cand intra in padure. Poteca merge pe langa un rau si il traverseaza de cateva ori. Cand ajungi la un loc de popas frumos amenajat, daca faci cativa pasi in dreapta o sa vezi o cascada superba.
Am ajuns repede si fara efort la cabana, ajutati si de povestile lui Liviu care ne spune cum a reusit el sa faca o pana intr-o jumatate de zi. Ne-am distrat de minune, mai ales ca Liviu are un fel anume de a spune povesti, specific ardelenilor.
Ajunsi la cabana, ne-am cazat, am debarcat bagajele grele si am iesit la masa afara. Vremea este super. Nu este nici foarte cald nici foarte frig. Este numai bine.
Dupa ce mancam, o luam la picior spre Fereastra Mare care se vede impunatoare in fata noastra. Bineinteles ca nu mi-am luat nimic de pus pe cap si soarele ma omoara cand ies in camp deschis. Traseul se complica putin deoarece incepe sa urce destul de abrupt, dar peisajul este superb. M-am gandit ca in toata aceasta treaba este implicat si subconstientul nostru care era insetat de Fagaras, dar uitandu-ma zilele trecute peste poze mi-am dat seama ca am avut noroc in primul rand de o vreme absolut deosebita (deoarece nu se vedea nici macar un nor) si ca peisajul este cu adevarat incantator.
Pe drum ne-am oprit de mai multe ori sa facem poze, din pacate camera mea mare si grea isi spune cuvantul si nu fac chiar asa de multe poze pe cat mi-as fi dorit. Liviu isi tine camera bine ascunsa – de fapt nici nu a luat-o de la cabana. Pentru el fotografia este un adevarat ritual si sa faci poze asa cum facem noi de obicei este un sacrilegiu. Totusi nu a rezistat si mi-a cerut camera de cateva ori..:)
Liviu si Delia au ajuns primii sus in creasta si ne incurajau prin semne sa ajungem si noi mai repede acolo. Cand am ajuns sus am inteles si de ce: in toate directiile privelistea era ametitoare.
M-a impresionat admiratia pe care o are Liviu fata de natura si m-a facut sa ma gandesc mult mai atent la anumite lucruri. De exemplu raurile care curg de cand lumea din varf de munte si care or sa mai curga mult timp de acum inainte si care ar uimi orice om din lumea araba care nu este obisnuit cu atata apa din senin.
Sus in Fereastra, am intalnit pentru prima data un fenomen ciudat. Adica la soare daca stateai scoteai limba de cald si nu stiai ce sa mai dai jos de pe tine ca sa scapi de caldura, dar cand ne-am mutat la umbra am murit de frig. Era atat de frig incat iesea abur din gura.
Am stat ceva timp in sa, dar a venit ora la care trebuia sa coboram, deja soarele se lasase amenintator spre apus si incepea sa se ascunda dupa varful din stanga noastra.
Ma usturau mainile si picioarele ingrozitor. Soarele facuse ravagii si am invatat inca un lucru important: niciodata sa nu pleci fara maneca lunga si fara macar o sapcuta la tine. Echipamentul pe care il folosesti este foarte important.
La coborare am facut niste poze superbe cu soarele care se pitea dupa muntele din stanga noastra.
Am ajuns la cabana aproape pe intuneric. Pana am asezat masa, soarele se pitise de tot si a trebuit sa luam gecile pe noi pentru a nu ingheta. Ne-am culcat linistiti in cabana si am dormit foarte bine pana a doua zi la 10.00. Deoarece era inca devreme am hotarat sa urcam si la chilia acum parasita a unui calugar care a trait multi ani in sihastrie putin mai sus de cabana noastra.
Drumul este taiat in munte si este foarte abrupt. Desi se ajunge in cel mult 45 de minute, traseul a scos untul din noi mult mai tare decat cel de ieri. In schimb a meritat sa vedem chilia sapata in piatra si peisajul deosebit care se intindea in fata noastra.
Am facut poze si am plecat destul de repede deoarece Liviu trebuia sa ajunga in alta parte.
La intoarcere ne-am intalnit cu multe grupuri de oameni care urcau la cabana pentru cateva ore de relaxare.
Traseul a fost foarte frumos si a meritat drumul cu masina de cateva ore bune. Liviu ne-a promis ca mai merge cu noi. Sa vedem cand se va tine de cuvant.
Probabil cand se va intoarce si Lenti!
Adrian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu