Dupa ce am mers 12 ore in Ciucas, am hotarat ca vreau sa fac un traseu usor, unde sa am timp sa fac poze, sa nu fiu presat de timp, etc.
Singurul neajuns la ideea mea este ca pe Lenti nu il atrage, asa ca ne recomanda pentru prima data un traseu pe care sa il facem singuri.
Traseul pleaca din Busteni de la Caminul Alpin, continua pana in Poiana Costilei – Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Caminul Alpin sa recuperam masina.
Traseul este super usor si nu ridica nici o problema deosebita. Doar in partea finala (chiar inainte sa ajungem la Pichetul Rosu) am avut ceva emotii pentru ca traseul era sters si abia l-am gasit pe o piatra. La fel si in ultima poiana inainte de Pichet...acum este foarte simplu pentru ca stiu ca trebuie sa urmezi liziera si ca in partea stanga a poienii traversezi santul de acolo si regasesti semnul, dar atunci ne-a creat cateva emotii.
Bineinteles ca m-am tinut tare si nu l-am sunat pe Lenti. Ar fi ras si cu fundul de mine....sincer sa fiu acum si eu as rade de mine daca m-as rataci acolo.
Este un traseu “de plimbat cainii”...ceea ce o sa si facem mai tarziu. :)
Momentan era PRIMUL nostru traseu singuri. Noroc cu Lenti care ne explicase totul asa de detaliat incat parea ca am mai fost de 10 ori pana acum.
Traseul urca prin padure fara sa aiba nici macar o portiune expusa. Inainte sa ajungi in Poiana Costilei treci prin doua valcele foarte usoare. De obicei vara la intrarea in poiana este noroi datorita firisoarelor de apa. Poiana este foarte mare, dar singurul neajuns este expunerea la vant. In capatul celalat foarte aproape de poteca este o stana (Aveti grija vara la cainii ciobanesti – e bine sa aveti ceva sa le aruncati de mancare).
Am facut ceva poze, dar nu foarte multe. Peisajul este spectaculos toamna cand totul in jur se coloreaza in mii de culori.
In cativa metri de la iesirea din poiana se ajunge la o intersectie. Din stanga vine traseul care coboara de la Omu prin Valea Cerbului si care se continua in dreapta potecii noastre pe drumul de carute folosit de ciobani pana in drumul care duce la Gura Diham.
De acolo in aproximativ 45 de minute se ajunge la Pichetul Rosu, care este o intersectie importanta de trasee. In dreapta ajungi la cabana Poiana Izvoarelor, inainte ajungi la cabana Diham in aproximativ 45 de minute, iar in stanga se deschide Take Ionescu, traseul care duce la Prepeleag.
Noi de la Pichetul Rosu am facut dreapta si in 10 minute am ajuns la Poiana Izvoarelor. Bineinteles ca Alina a reusit sa alunece si sa cada in singura baltoaca plina de noroi din drumul nostru. :)
Am ajuns la Poiana Izvoarelor si conform a ceea ce urmeaza sa devina o traditie ne asezam la o ciorba de vacuta si un ceai cald. Pentru mine a fost o experienta cu totul deosebita pentru ca a fost primul traseu care nu mi-a rupt picioarele si unde am putut sa admir natura si tot ce se afla in jurul meu.
Bineinteles ca Lenti s-a luat de mine ca nu ne-am dus pana la Diham, dar totusi era o realizare sa nu ma plang dupa ce am mers cateva ore...
Urmatorul traseu pe care o sa il facem va fi Take Ionescu: o sa mergem la Malaiesti si o sa ne intoarcem apoi la Gura Diham.
Dar povestim data viitoare...
Adrian
Singurul neajuns la ideea mea este ca pe Lenti nu il atrage, asa ca ne recomanda pentru prima data un traseu pe care sa il facem singuri.
Traseul pleaca din Busteni de la Caminul Alpin, continua pana in Poiana Costilei – Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Caminul Alpin sa recuperam masina.
Traseul este super usor si nu ridica nici o problema deosebita. Doar in partea finala (chiar inainte sa ajungem la Pichetul Rosu) am avut ceva emotii pentru ca traseul era sters si abia l-am gasit pe o piatra. La fel si in ultima poiana inainte de Pichet...acum este foarte simplu pentru ca stiu ca trebuie sa urmezi liziera si ca in partea stanga a poienii traversezi santul de acolo si regasesti semnul, dar atunci ne-a creat cateva emotii.
Bineinteles ca m-am tinut tare si nu l-am sunat pe Lenti. Ar fi ras si cu fundul de mine....sincer sa fiu acum si eu as rade de mine daca m-as rataci acolo.
Este un traseu “de plimbat cainii”...ceea ce o sa si facem mai tarziu. :)
Momentan era PRIMUL nostru traseu singuri. Noroc cu Lenti care ne explicase totul asa de detaliat incat parea ca am mai fost de 10 ori pana acum.
Traseul urca prin padure fara sa aiba nici macar o portiune expusa. Inainte sa ajungi in Poiana Costilei treci prin doua valcele foarte usoare. De obicei vara la intrarea in poiana este noroi datorita firisoarelor de apa. Poiana este foarte mare, dar singurul neajuns este expunerea la vant. In capatul celalat foarte aproape de poteca este o stana (Aveti grija vara la cainii ciobanesti – e bine sa aveti ceva sa le aruncati de mancare).
Am facut ceva poze, dar nu foarte multe. Peisajul este spectaculos toamna cand totul in jur se coloreaza in mii de culori.
In cativa metri de la iesirea din poiana se ajunge la o intersectie. Din stanga vine traseul care coboara de la Omu prin Valea Cerbului si care se continua in dreapta potecii noastre pe drumul de carute folosit de ciobani pana in drumul care duce la Gura Diham.
De acolo in aproximativ 45 de minute se ajunge la Pichetul Rosu, care este o intersectie importanta de trasee. In dreapta ajungi la cabana Poiana Izvoarelor, inainte ajungi la cabana Diham in aproximativ 45 de minute, iar in stanga se deschide Take Ionescu, traseul care duce la Prepeleag.
Noi de la Pichetul Rosu am facut dreapta si in 10 minute am ajuns la Poiana Izvoarelor. Bineinteles ca Alina a reusit sa alunece si sa cada in singura baltoaca plina de noroi din drumul nostru. :)
Am ajuns la Poiana Izvoarelor si conform a ceea ce urmeaza sa devina o traditie ne asezam la o ciorba de vacuta si un ceai cald. Pentru mine a fost o experienta cu totul deosebita pentru ca a fost primul traseu care nu mi-a rupt picioarele si unde am putut sa admir natura si tot ce se afla in jurul meu.
Bineinteles ca Lenti s-a luat de mine ca nu ne-am dus pana la Diham, dar totusi era o realizare sa nu ma plang dupa ce am mers cateva ore...
Urmatorul traseu pe care o sa il facem va fi Take Ionescu: o sa mergem la Malaiesti si o sa ne intoarcem apoi la Gura Diham.
Dar povestim data viitoare...
Adrian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu